←  Moartea pasiunii

Sinapse

»

Ode

Lolek's Photo Lolek 19 Apr 2016

Dupa cum ziceam, marea majoritate nu mai are timp de chestii stufoase cu note de subsol si referinte bibliografice in asa vremi blogoreice.
Mai tot e tl;dr.

In atari conditii, e de-a dreptul pacat ca-n loc de chestii cu E-uri nu consuma lumea chestii mai naturale, la fel de fast.

Prin urmare, dac-aveti bijuterii demne de impartasit cu altii, cel putin io sunt mare amator. Nu chestii barbaroce de complexitatea si consistenta ciorbei lirice, ci chestii din alea mai fruste, directe, mai nostime si mai usor de digerat.
No high fantasy epic stuff stuff, fara dureri fonfăite-n  Epicur dacă se poate, doar chestii mumoase rapide și atât, Caragiale-like likes, nimic placat de Oscar, sau de Zilele Literare ale Municipiului Bârlad, numa' chestii pe bune, scrise și citibile cu drag.

 

 

Nu musai romanesti, o sa dau drumul la topic cu doo chestii.

#1. ...George Topârceanu - Bacilul lui Koch
http://www.poezie.ro...acilul_lui_Koch
Mult onorate doamne,
Distins auditor!
La festival când vine, tot omul e dator
S-asculte, înainte de partea amuzantă,
O conferinţă lungă şi foarte importantă.
Conform acestei date sinistre, aşadar,
Avem între culise un conferenţiar,
Un om cu greutate, un personagiu mare...
Să nu luaţi aceasta drept o ameninţare!
Dar ca să nu planeze asupra noastră vina
C-am neglijat programul, - persoana cu pricina
E gata să vă ţină, un ceas şi jumătate,
O conferinţă gravă de specialitate.
Cum, nu vă pare bine? De ce v-aţi întristat?
Mai aşteptaţi o clipă, că doar n-am terminat.
Pe de-altă parte, însă, găsind că-i anormal
Să vă chemăm la teatru... ca s-adormiţi în stal;
Că somnul, în aceste condiţii verticale
Ş-atât de izolate, nu face cinci parale;
Că nimene nu poate pretinde nimănui
Să-nghită festivalul cu conferinţa lui, -
Din spirit caritabil şi din filantropie,
Ştiind mai dinainte ce toată lumea ştie,
Cu voia dumneavoastră ne-abatem de la modă
Şi-n loc de conferinţă, veţi asculta o odă.
Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor
Că biata-mi Muză, albă de spaimă şi uimire,
Când i-am cerut concursul, în loc să mă inspire,
S-a dat pe lângă uşă, a pretextat ceva
Şi-a dispărut... adio! M-a părăsit aşa,
Cu călimara plină de noapte şi de proză.
E vorba de bacterii şi de tuberculoză,
E vorba de bacilul lui Koch...
Precum vedeţi,
Un subiect anume făcut pentru poeţi!
O, nu vă fie teamă... şi dracul este negru
Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,
Dar... ici un pic de galben şi dincolo puţin
Albastru... şi pe gură o dungă de carmin, -
Cu toate c-adineaori părea insuportabil,
Din drac urât şi negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele - şi ele -
Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele?
Ba fac aşa chiar domnii - de genul femeiesc...)
Bacilul despre care aş vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală... ştiu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-şi trădeze prezenţa lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e şi el!
Incognito ca regii şi nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlneşti oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alţi bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Şi peste tot se ţine de bietul om ca scaiul,
În fabrică, la şcoală sau pe trotuar hai-hui, -
Dar peste tot îşi vede de-afacerile lui!
Îşi dă ades pe credit persoana lui culantă
Cu o scadenţă lungă, când nu e... galopantă,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La băuturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profită... La pândă, invizibil,
În lupta mare-a vieţii e mic, dar e teribil -
Şi chiar atunci când pare că doarme, e deştept,
La primării el este consilier de drept
Şi, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare duşman al speciei umane...
Prea onorate doamne!
Când ţin acest discurs,
Dac-aţi vedea că intră în sală-aici un urs,
N-aţi năvăli afară prin uşi şi prin ferestre
Utilizând cu toţii resursele pedestre?
De ce? Fiindcă-i mare şi foarte fioros...
Bacilul lui Koch însă e mai primejdios!
Dar fi'ndcă nu se vede şi fi'ndcă e prea mic,
Nu sperie pe nimeni...
Să judecăm un pic.
De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
Când ştii că te omoară, mic-mare nu-i totuna?
Să-mi spuneţi dumneavostră: ce importanţă are
Când un tâlhar te-mpuşcă, dacă e mic sau mare?
O fi el mic, bacilul... da-i rău! Pe lângă el,
O biată matahală de urs e ca un miel.
Câţi oameni mor, de pildă, în fiecare ţară
Mâncaţi de urşi? Trei-patru...
Pe când această fiară,
Acest vrăjmaş de moarte al genului uman
Atacă şi distruge pe fiecare an
Nu zece, nu o sută... ci mii şi mii de vieţi,
Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi
Că judecându-l după isprăvile lui crunte
Şi după lăcomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolăcit în spaţiu
Ce-nghite fără milă, înghite cu nesaţiu
Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul...

Cu voia dumneavoastră, l-am insultat destul.
Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă
Să ştim: ce formă are şi cu ce se ocupă?
După savanţi şi medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston...
Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, -
Ceva aşa, cilindric... Regret că nu găsesc
O cretă şi-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc. -
S-a zis că face parte din regnul vegetal,
Dar eu nu cred... fiindcă nu-mi pare natural
Să fie din aceeaşi familie cu floarea,
Să fie văr cu macul şi rudă cu cicoarea,
Cu gingaşa mimoză, cu palidul narcis...
Ar însemna că-şi face familia de râs!
Nu, nu prea are alură de plantă - dimpotrivă:
Aţi întâlnit vreodată o plantă agresivă?
Văzut-aţi dumneavoastră o floare sau un pom
Să sară din grădină şi să se dea la om?
Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţă
Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuţă?...
Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică
Ar moşteni-n caracter ceva de la urzică, -
Nu prea importă regnul din care face parte
Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte.
Distruge-n organisme ţesuturile vii;
Se instalează în trupuri firave de copii;
Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană.
Dar el preferă pieptul de fată diafană
(Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi).
Şi - curios! - el are de mult pentru poeţi
Un fel de slăbiciune... s-ar zice că anume
Îi place să distrugă ce-i mai de preţ pe lume!...
De obicei, trăieşte la umbră. Scos la soare,
Devine melancolic şi, câteodată, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de supărare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalţă pe-un strat de aer moale,
Pluteşte-n atmosferă... şi dând mereu târcoale
În jurul nostru, iarăşi găseşte un cotlon
Şi căpătând viaţă - devine iar baston!
Savanţi-l studiază făcând din el culturi, -
Un fel de gelatină... un soi de răcituri
Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
Şi se-nmulţesc acolo în voia lor...
Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzător de cast.
Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
- Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntâi în două... apoi se face-n patru...
Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!

Prea onorate doamne!
Doar câteva cuvinte,
Şi-am isprăvit... (v-asigur că nu mi-am pus în minte
Să vă servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagă).
Cum toată lumea ştie, microbul se propagă
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă,
Prin lapte şi prin carne de vacă ofticoasă, -
Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren
Prielnic, răspândeşte agentul patogen.
Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
Şi orice om cuminte să cugete mai des
Că n-are nici o grabă şi nici un iteres
Să moară de ftizie...
Că poate să-şi aleagă o altă maladie1
Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
În caz când existenţa îi pare insipidă;
Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine să respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Şi dumenalui se face mereu că nu le ştie:
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele şi carnea - să fie bine fripte.
În orice alimente şi-n orice băutură
Să puneţi acid fenic - nu mult: o picătură...
Şi cel puţin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe faţă şi pe mâini...
La poştă sau la gară (şi-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală...
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo şcoală
Şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc...
Acei ce au bronşită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-şi mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să ţină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchişi în casă, c-afară-i udă ploaia...
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viaţă să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezeşti mofluz,
Evită surmenajul şi orice fel de-abuz,
Răreşte-o cu tutunul, mai lasă băutura!...
Iar dacă, din păcate, vrei să-ţi apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, -
Oricât ar fi persoana accea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiţi mai siguri de viaţă, eu vă zic:
Nu sărutaţi nici mână, nici gură, nici... nimic!



#2. Tim Minchin - Storm.
su' forma  de videoclip foarte-foarte șic.





-------------
Mă rog, dacă puteți si aveți posibilitatea...that is. Că io unul fitness mai bun pentru creierii capului nu cunosc.

 

Quote

Lolek's Photo Lolek 19 Apr 2016

A, primim si chestii pur si simplu nostime din greseala, epic failures (daca e failure, e voie cu epic).

Gen:
Ana Blandiana - Vibratoare pe Argeș (1964)

 

Ca niște sentimente zguduitoare

Vibratoarele intră-n beton,

Împodobind cu emoția vibrațiilor

Trupul lui mare și monoton,

Făcându-l mai dens și mai tare

Precum pe oameni sentimentele zguduitoare.

Să nu îmbătrâniți

Fiți atenți să nu îmbătrâniți,

Să nu îmbătrâniți prietenii mei, stați de pază

Ca să nu îmbătrânească

Betonul pe Argeș vibrează.

Vibrați pentru fiecare știre nouă în ziare,

Pentru fiecare metru cub produs de ciment,

Fiecărui strigăt, roșu în toamnă, al pomilor

Răspundeți-i c-un sentiment.

Vibrați pentru munți, pentru frumusețea femeilor,

Pentru șantierele din Onești și de la Galați,

Pentru Cosmos și pentru tunelul de aducțiune

Vibrați, băieți, vibrați!

Văzduhul vibrează de vânt

Munții de vocile noastre,

Rădăcini vibrează-n pământ,

Păstrăvi în râuri albastre,

Unde mereu vibratorii

Pornesc din baraj înspre zare

Ca-n aer arcușul viorii

Pulsează-n beton vibratoare.

Băieți, învățați freamătul acesta uriaș

De tinerețe generator –

Pe Argeș betonul vibrează și Argeșul însuși

E pentru viața noastră un vibrator!

https://alexandrupet...-ana-blandiana/

Quote

Umraherahi's Photo Umraherahi 19 Apr 2016

ODA SARMALEI 

(Pastorel Teodoreanu)
 
Cum s-ar defini sarmaua?
 
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de murat...
 
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.
 
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.
 
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
 
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
 
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
 
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
 
O prozaica'nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie 
ca, de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.
 
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!
Quote

Lolek's Photo Lolek 19 Apr 2016

:aplauze:

Quote

Lolek's Photo Lolek 25 Apr 2016

Şerban Foarţă - Cinci săptămâni în balcon (1978)


Am şi-un zid cu,
drept balcon,
o nacelă
de balon...

Că nu zboară
e, vă jur,
vina iederii
prea tari
şi-a ne'ncrederii
din jur,
scumpii mei
apropitari!

Dacă, însă,
lăsăm lest
răutăţi
şi neghiobii,
va redeveni celest,
el,
iar noi,
nişte copii.

Quote

Lolek's Photo Lolek 25 Apr 2016

Şerban Foarţă - Puericultura

Acum, cînd scade rata
natalităţii,-n ţară,
şi vindem prunci de gata
păgînilor de-afară,
ni-i dor de vremea-n care
n-aveam habar de planning
şi, la răstimpuri rare,
făcînd amor în trening,
cu plăpumile puse
în cap, pînă-n aprilie,
şi-n şoaptă, ca să nu se
audă în familie
(sau la vecinii care,
habar n-aveau de planning,
şi, la răstimpuri rare,
făceau amor în trening
sau lenjuri anti-baby,
pe înfundate, ca să
nu-i dibuie efebii
şi fetele din casă), -
eram ceva mai plodnici
şi cu prăsilă multă...
Pentru că, dragi logodnici,
copiii nu rezultă
din liberul arbitru,
ci din fatalitate, -
după ce bei un litru
de proastă calitate
ş.a.m.d.



-------------------------------------------------------
Si-nca una, mai de extrema dreapta asa.


Şerban Foarţă - Balada baionetei din Bayonne

Olanda vine din Olanda,
caşmirul vine din Caşmir;
că ni s-a ofilit ghirlanda,
cu toate astea, nu mă mir...
... Am mai dansat o arleziană,
a mai căzut un batalion:
sclipea-n Artois o arteziană
şi-o baionetă, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina
şi indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
şi era foarte suferind...
Şi ne-a cuprins indiferenţa,
şi-a mai pocnit câte-un balon:
sclipesc faianţele-n Faenza
şi baionetele-n Bayonne.

Voltaire dormea într-o volteră
şi, între timp, filozofa;
a mai trecut de-atunci o eră,
a mai căzut câte-o sofa...
... De ce se clatină iatacul
şi cad ghiulele pe balcon?
Opriţi,
opriţi,
opriţi atacul
la baionetă, la Bayonne!

Quote

Umraherahi's Photo Umraherahi 26 Apr 2016

Examen de acar

(Ion Pribeagu)

 

Sala de mişcare-i plină

Că nici n-ai loc sa te mişti.

Revizori de la uzină, 

Sefi de tren şi maşinişti

Si mecanici, şi fochişti

Si casieri vreo duzină.

 

In comisie-i un inspector,

Si-un inalt funcționar

Si-alte grade ceferiste,

Din Ploieşti şi din Sătmar, 

Ce-au venit ca să asiste 

La examenul de-acar. 

 

Domnu' Sef, cu voie bună,

Trece, sobru, la tribună,

Apoi, pană să inceapă

Bea dintr-un pahar cu apă

Mai tuşeşte

Si degrabă

Pe Marin Păun l-intreabă

Părinteşte:

 

-Ia să-mi spui ce faci, Mărine.

Cand la halta din Sătmar,

Pe aceeaşi linie vine,

Pufăind grozav pe şine,

Si expresul

Si-un mărfar?

Ce faci, făra-a-ți pierde firea,

Să zădărniceşti ciocnirea ?

 

-Apăi domnule inspector,

Dacă acul se smuceşte

Si m-anuntă că soseşte,

Sar ca un turbat peronul, 

Ce mai vorba, tura-vura,

Fac semnal cu fanionul

Si mecanicu-l zăreşte

Si deodată, brusc, opreşte

Garnitura.

-Pan-aci e foarte bine! -

Zice şeful monoton -

Insă, ce te faci, Marine,

Că se-ntamplă-un ghinion,

Si in timp ce trenul vine,

Ca un fulger pe coline,

N-ai la tine fanion ?

 

-Domn' inspector, bune-s toate,

Dar aiasta nu se poate!

Fără fanion, apoi,

Sunt ca mortu-n păpuşoi.

Păi, mai stau eu la canton,

Dar să nu am fanion?

Pentru asta iau simbrie?

... Mama ei de meserie!

 

-Măi Marine, unde eşti,

Nu mai ai timp să gandesti

Ce unelte să-ți ajute,

Că vin două trenuri, iute, 

Pe aceiaşi linie puse,

Dar din direcțiuni opuse.

Vine-ncet mărfarul, unul,

Dar expresu-i ca nebunul,

Varsă foc şi fum, colaci,

Tu atunci, Marin, ce faci ?

 

-Iau gazolnița, grăbit,

Ii dau foc cu un chibrit

Sau aprind c-o lumanare,

Nişte paie, nişte ziare,

Scot țignalu', fluier, sun,

Trag de clopot, ca nebun.

Fiindcă-aicea in cătun,

Unul e Marin Paun!

 

-Măi, tu nu-nțelegi ce-ti zic,

N-ai nici clopot, n-ai nimic,

Nici chibrit, nici lumanare,

Nici ziare,

Nici gazolniță cu foc

Si nici fluier n-ai deloc.

Ce te faci, ne spune nouă,

Cu aceste trenuri - două ?

 

- Ce să fac, domnu' inspector?

Mă reped, netam-nesam,

Fără nici un fel de vină

Si nevesti-i strig prin geam:

 

- Fă, Gherghină !

Dulce floare de sulfină,

Scoală fă, că-mi ies din fire,

Dă-te jos din aşternut,

Si-ai să vezi, fă, o ciocnire,

E-le-lei cum n-ai văzut

De cand mă-ta te-a făcut!

Quote

Umraherahi's Photo Umraherahi 26 Apr 2016

Schimb de telegrame

(Ion Pribeagu)

 

Având să plece grabnic in misiune

Costică-si stranse actele in geantă

Si-si lăsă sotia-n poziţiune 

Intr-adevăr f.f. interesantă.

 

Ajuns in citadela ce-si destramă

Si-si conturează-n aur schiţa

Costică a si primit o telegramă

"Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa".

 

D-atat noroc, si-n culmea bucuriei,

A tras un chef la sambru cu-o amică

Si-a doua zi, distrat a scris soţiei:

"Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică"

Quote

Lolek's Photo Lolek 27 Apr 2016

Epigramistului Mircea Ionescu-Quintus, care a afirmat că poantele sale circulă din gură în gură

Judecate cu măsură,
Poantele-ţi meşteşugite
Circulă din gură-n gură
Fiindcă nimeni nu le-nghite.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)

----------------------------------------------------------------

 

Hai și-o poantă de-a inculpatului:

Între vis şi realitate

Nu regret c-am fost un an
În Guvernul Stolojan
Dar visam să fiu ministru
De la Tisa pân' la Nistru.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Urmaşii lui Cincinat (2004)
 

 

 

------------------------------------------------------------------------------------

În jurul unui divorţ - de George Topârceanu


Mişu St. Popescu vrea să divorţeze.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze !

Unii spun că Mişu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Şi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată !
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...
Goldman de la Credit... Guţă Popândău,
Angrosist de vinuri, o partidă rară
Şi cu care Mişu nici nu se compară
Toţi cu situaţii şi destul de "bine",
Refuzaţi de dânsa, ca să ia... pe cine !
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
Era fără slujbă şi dator vândut.
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,
Că el n-are-n casă nici o manieră,
Nu respectă seara orele de masă,
Rareori cu leafa nimereşte-acasă,
Frecventează cele mai de jos localuri
Şi se ţine noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mişu St. Popescu este imoral !
Parcă ea nu ştie că, de-acum un an,
Dumnealui se ţine cu madam Vârlan?
O caricatură... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare şi c-un păr cât claia,
O mahalagioaică... Afectată... rea,
De se miră lumea: ce-a găsit la ea?

Alţii spun că totuşi nu-i de vină el,
Că din contra, Mişu e un soţ model,
Însă ea, Popeasca, este o ingrată.
C-ar fi stat şi-acuma tot nemăritată,
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit
Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un văr de-al lui
Care-avea la dânşii casă cu chirie.
Că vorbeau adesea la bucătărie,
Mai cu seamă ziua când trecea la masă.
Că duduca Zoe scutura prin casă
Şi nu zice nimeni că era bigotă
Însă franţuzeşte nu ştia o iotă !
Că găsind odată nişte cărţi franceze,
A rugat pe Mişu "s-o iniţieze"...
(Promitea fetiţa !) Tot aşa mereu,
Azi o sărutare, mâine... mai ştiu eu?
Ba cu franţuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul !...
Toate astea însă la un loc denotă
C-a luat-o goală, fără nici o dotă.
Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi ! N-o spun numai eu.

Întrebaţi pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Şi pe toată lumea care-o cunoştea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel să se-nsoare,
Dar în loc să-i fie recunoscătoare,
Să-l respecte-n casă şi să-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ţine să dicteze !
Mişu nu e liber nici măcar un pas,
Toată lumea vede că l-a dus de nas.
Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut.
Seara, când o cauţi, pleacă la cucoane,
Ziua se ocupă numai cu romane,
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mână, până când şi cheia
De la magazie şi de la dulap,
Care va să zică şi-a făcut de cap.

Alţii spun că Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian,
Flutur de saloane, mare puşlama.
Că-ntre ei desigur exista ceva,
Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
A scăpat o vorbă la madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil şi distins băiet !..."
Iar madam Stamate n-a ţinut secret,
Şi-i destul să afle câteva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a făcut pesemne lui o anonimă
Unde iscălise doar atât: ,,Cu stimă..."
Şi-i scria acolo spun din auzite
Că ,,madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind francată.
Şi-a trecut şi asta.
În sfârşit, odată
Trebuind să plece Mişu la Vaslui
Pentru nişte case, un amic de-al lui,
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila
Să ia trenul numai până la Chitila
Şi să stea acolo tocmai timpul strict,
Ca să-i poată prinde în flagrant delict...
Că venind Popescu şi văzând lumină,
A intrat în curte tocmai prin grădină
Şi bătând la uşa care dă-n salon,
Cineva din casă i-a strigat: "Pardon !"

Zoe sta de vorbă, nici nu s-aştepta
(Că era devreme... zece şi ceva)
Şi crezând că-i mâţa sau vrun alt ecou,
Când văzu că-i Mişu, a rămas tablou,
El păru deodată foarte încântat.
Mă iertaţi le zise că v-am deranjat !...

Puse-apoi paltonul peste geamantan
Şi venind cu-ncetul către Damian
Care sta să plece, zise: "Bună seara.
(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)
Nu mai staţi de vorbă? Poate că ţi-e somn...
Te grăbeşti prea tare, mult stimate domn !"
Şi zicând acestea cu o voce calmă,
Vru să-l ia de guler şi să-i dea o palmă.
"Domnule Popescu... nene ! stai un pic...
Pe parola noastră că n-a fost nimic !...
Damian, săracul, nu ştia ce zice,
Dar găsind la urmă un moment propice,
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,
A fugit...
Iar soţii se certară furcă.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "dragă",
Socotind că astfel va putea s-o dreagă,
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,
A-nceput să facă, ea, pe supărata.
Că odinioară l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic...
Şi-ntorcând o clipă capul îndărăt,
I-a strigat din uşă: "Te-ai prostit di tăt !..."


Toate astea însă n-au nici un temei,
Că nu ştie nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toată lumea a putut să-i vadă
Amândoi alături, braţ la braţ, pe stradă...
Ei, şi ştiţi, aseară, după ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tănţica de la Procopoaia
Când s-a dus să-i ceară un model de şorţ?...
Că madam Popescu nu mai dă divorţ.

Quote